Melania

Bună, Daniela! Sunt Melania, am facut ședințele de terapie în luna iulie.
Încep prin a-mi cere iertare că am promis să trimit un feedback atunci și nu am făcut-o, însă urmează să îți explic de ce.
Nu am știut ce să îți zic atunci, pentru că am răscolit foarte multe și eram un mic haos. Însă sper ca cel mai bun feedback să fie acesta, după câteva luni, pentru că am venit să-ți povestesc și despre “fapte”, întrucât am început de atunci, cu baby steps, să acționez în consecință.

Ai observat și tu în timpul sesiunilor faptul că mă irita tehnica aceea cu “și ce se poate întâmpla mai rău”, însa m-am oprit asupra acestui sentiment și am conștientizat că tehnica e una foarte bună, pe mine mă irita pentru că dintotdeauna susțineam clar și tare eu cu mine ca am cele mai grave probleme, mă consumam maxim pentru cel mai neimportant aspect. Practic “făceam din țânțar armăsar” și propria-mi victimizare mă facea să mă simt bine pe moment. Deci da, după ședințele cu tine am realizat că trebuie să-mi folosesc energia pentru a găsi soluții, nu pentru a agrava problemele.

M-ai ajutat foarte mult în ceea ce privește relația cu tata și din nou am realizat că nimic nu e la întâmplare. Pentru că te-am întâlnit în iulie, iar el acum o săptămână s-a recăsătorit. Impulsul de moment a fost, bineînțeles, să-l judec, să-l reneg din nou, însă mi-am amintit cuvintele tale despre acceptare. Despre cum el nu este eu, el nu va împlini niciodată așteptările mele. Așa că, am decis să mă ridic eu la nivelul acestor așteptări și să încerc pe cât posibil să-l accept și să refac relația noastră.

Am înțeles și faptul că am 20 de ani și nu trebuie să mă stresez atât de mult în privința carierei. E normal să nu am foarte multe lucruri “puse la punct”.

Daniela, pentru mine ai fost omul potrivit la momentul potrivit. Ești o inspirație și ai toata recunoștința mea!