CUM MA ROG EU

Rugaciune, meditatie, vizualizare

Pentru mine, toate aceste trei cuvinte sunt sinonime, inseamna acelasi lucru. Pentru a te ruga „corect” e nevoie de o stare interioara calma. Nu te poti ruga dintr-o stare de tulburare sau agitatie. Sau te poti ruga, dar nu obtii decat si mai multa agitatie.

Nu te poti ruga fara sa vizualizezi ceea ce doresti, fara sa stii ce vrei, indiferent de cat de generala este rugaciunea. Poate te rogi in general, sa fie pace sau sa ai sanatate, dar daca o faci cu gandul aiurea, fara a fi acolo, in rugaciune, in minimeditatie, ca sa zic asa, ajungi sa te intrebi, asa cum aud mereu, de ce nu te asculta Dumnezeu.

Probabil ca ai vazut si tu oameni obisnuiti in biserica sau samani, budisti etc., care, atunci cand sunt in rugaciune, sunt aproape de neclintit, sunt departe, in lumea lor… Asa trebuie sa fii si tu cand te rogi. Asta inseamna cu adevarat sa fii tu cu Dumnezeu, atunci cand nici o conditie exterioara nu te tulbura, cand esti atat de adancit inauntrul tau, incat nu mai simti nici zgomotul, nici foamea, nici setea, cand pur si simplu te rogi…Si o faci din inima.

Rugaciune versus habotnicie

Asa cum am precizat mai sus, rugaciunea este echivalenta cu meditatia, altfel nu este rugaciune, ci poezie. Poti citi sau recita o poezie oricat de des si oricat de frumos doresti, dar daca nu o insotesti de traire, mai bine nu o denumesti rugaciune. La sfarsitul rugaciunii, la fel ca si la sfarsitul meditatiei, trebuie sa te simti usurat, sa ai o stare interioara mult mai buna, sa simti ca vibratia ta este mai inalta. Si atunci aproape nici nu mai conteaza daca lucrul pentru care te-ai rugat se implineste sau nu, deoarece tu deja ai simtit cum e si esti impacat si iti poti vedea linistit de viata ta in continuare. Iar in momentul in care incepi sa te ocupi de altceva si nu te mai preocupi de ceea ce te-ai rugat, atunci se produce declicul, „livrarea”, pentru ca atunci ai eliberat dorinta si ai lasat-o sa se implineasca.

Habotnicia in schimb inseamna sa fii in permanenta preocupat de ritualurile si de obiceiurile bisericii. A respecta ritualurile nu este nu lucru rau, dar atunci cand este facut in exces – exact ceea ce presupune habotnicia, dauneaza, la fel ca tot ceea ce este facut in exces. Cati habotnici fericiti ai cunoscut tu? Eu marturisesc ca nu am cunoscut niciunul. Pentru ca atunci cand esti habotnic nu te mai poti concentra la rugaciune, ci esti atent sa vezi daca ai indeplinit tot ritualul, daca nu cumva ai uitat ceva…

prayer

Cum ma rog eu

Stiu ca te astepti sa gasesti niste tehnici, niste pasi, dar ei nu exista. Nu am un ritual anume, nu pot spune ca urmez o anume procedura. Pur si simplu ma rog atunci cand imi simt sufletul incarcat. De exemplu, daca am o problema pe care nu stiu cum s-o abordez sau nu stiu cum si cand se va incheia o situatie frustranta, procedez in felul urmator:

  • intai ma gandesc cui vreau sa adresez rugaciunea mea
  • apoi ii prezint lui Dumnezeu sau sfantului caruia ma rog situatia in care ma aflu. Dar i-o prezint asa cum as vorbi cu un prieten, nu din pozitia de sclav. Si, ce este foarte important, nu insist prea mult asupra problemei, nu ma pierd in detalii, nu incep sa ma entuziasmez povestind despre acea situatie (eu fac toate astea in gand, tu poti sa vorbesti cu voce tare, daca te simti confortabil, si daca nu e nimeni in jur)
  • dupa ce i-am prezentat problema ii spun cum as vrea sa ma simt in momentul solutionarii, si aici da, intru in detalii si ma entuziasmez, pana cand simt ca se creeaza un camp de vibratie pozitiva in jurul meu.
  • in acel moment, pentru ca practic am terminat rugaciunea, (intrucat prin acel camp creat am simtit ca totul este bine), inchei multumind pentru ajutor si spunand: Si asa este!
  • si ma eliberez complet de acea problema

De cele mai multe ori, raspunsul la problema pentru care m-am rugat vine in mod miraculos si este interpretat de cei din jur ca fiind noroc  🙂 

Bineinteles, sunt situatii in viata cand nu se rezolva asa usor acea problema, ba mai mult, parca apar altele, mai mari, dar aici deja vorbim despre acceptare. Iar despre acceptare, intr-un articol viitor….